Nu cum am fi vrut sa inceapa

In ziua de 28 decembrie 2008, timpul s-a oprit pentru Raluca si Razvan Zainescu. Se aflau la Cluj, la socrii lui Razvan, si se pregateau de Sarbatori. Planuisera sa mearga cu nasii la un restaurant si sa se simta bine intre prieteni. Nenorocirea i-a lovit din senin. In timp ce dormea la pranz, Razvan a fost cuprins de convulsii. In 15 minute a ajuns un echipaj SMURD, iar in clipa in care doctorii au intrat in casa, lui Razvan i s-a oprit respiratia. A fost nevoie de 40 de minute de resuscitare si de sase injectii cu adrenalina in inima pentru a-l readuce la viata, timp in care creierul s-a aflat in hipoxie (slaba oxigenare). Razvan a intrat in coma profunda – coma 3 pe scala Glasgow (scala Glasgow noteaza de la 3 la 15, in care sub 3 nu exista decat moarte clinica iar 15 inseamna starea unui om normal).

La aproape un an de la acea zi nefericita, cauza crizei ramane inca o necunoscuta.

Razvan a fost transportat la Spitalul de Urgenta – terapie intensiva din Cluj. In urma analizelor RMN, Razvan a fost diagnosticat cu Encefalopatie Hipoxo-ischemica, avand leziuni pe creier (ca urmare a hipoxiei) la nucleii bazalici si in cortexul parietal. Sansele pe care le-au dat toti doctorii au fost minime in ceea ce priveste viata si recuperarea lui si au spus ca pana nu iese din starea de coma nu se poate face o estimare realista a afectelor hipoxiei asupra creierului si asupra recuperarii ulterioare.

In data de 16.01.09 Razvan a fost transportat in stare de coma cu elicopter SMURD la Bucuresti, la Spitalul Municipal, sectia de terapie intensiva. Aici s-au primit aceleasi pesimiste sanse.

In data de 19.01.09 Razvan s-a trezit din coma, in sensul ca a deschis ochii si in urma testelor ce i s-au facut e fost reevaluat pe scala 8 Glasgow. Incepand cu weekend-ul 31.01 si pana in 2.02 cand s-a confirmat totul si de catre doctori, Razvan a inceput sa dea alte semne: a miscat capul, a miscat putin o mana si un picior. Aceasta zi a fost ziua in care pentru prima data doctorii (care au facut consiliu pe 2.02) au fost optimisti si au spus ca exista sanse pentru viata lui Razvan.

Tot in data de 2.02 cazul lui a fost acceptat de clinica LMU (Klinikum der Universitat Munchen) unde Razvan va sta in terapie intensiva neurologica si apoi la recuperare. La Clinica Schoen, din Munchen. A fost o sansa extraordinara data lui Razvan date fiind conditiile si posibilitatile de acolo si pe care nu le avem, din pacate, in tara noastra. Aceasta sansa a fost posibila datorita sprijinului financiar acordat de catre Deloitte, firma unde lucreaza Razvan, care a implicat in acest ajutor si alte filiale din Europa de Est si Sediul Central, dar si ajutorului familiei, prietenilor, colegilor de munca si cunoscutilor.

Intr-o perioada de 4 luni, Razvan a evoluat de la starea neurovegetativa la o stare de receptivitate minima.

In Munchen, cazul lui Razvan a trezit simpatie printre doctori si asistentii medicali. Dar mai ales vointa lui Razvan de a lupta mai departe, i-au facut sa respecte pe „romanul“ si familia lui.

Razvan a stat in Munchen pana pe 26 mai si in aceasta perioada nu a fost nici macar o zi singur, Raluca si mama lui, Gabriela, au facut cu schimbul, insotindu-l pe Razvan la terapii, ajutand la ingrijirea lui. Au invatat amandoua din sistemul de ingrijire a bolnavilor din Germania si dupa ce terapeutii terminau timpul acordat lui Razvan, ele continuau exercitiile.

Din pacate, costurile mari de la clinica din Germania au determinat familia sa caute un loc mai accesibil.

Cum a continuat..

Razvan a fost mutat din Munchen cu o salvare, in Polonia pe 26 mai 2009, la clinica din Bydgoszcz, unde este un complex universitar medical, care are si clinici de diferite specialitati si unde unii doctori sunt si cadre didactice, avand si studenti in practica. Pe 28 mai, Razvan a inceput deja tratamentul, iar doctorita lui,Margozata Cikovska ne-a prezentat un studiu: stimularea electrica a nervului median central, aplicat cu rezultate bune de 11 ani in SUA si Japonia, terapie pe care Razvan a inceput-o din 1 iunie.

Din Jurnalul mamei lui Razvan:

O zi la Bydgoszcz inseamna: la ora 7.30 la clinica, unde faci, impreuna cu surorile sau studentele (care vor deveni asistente medicale), toaleta lui Razvan, schimbat, imbracat pt ziua de terapii. La ora 8.00 ii dai sa manance (mananca acum hrana naturala, gatita la bucatatie si pasata, pe care i-o administrezi cu seringa in tubul pe care il are in stomac), apoi tot asa ii introduci doctoriile si apa (apa plata). In total dimineata cam 500 ml. De la 9.00 incep terapiile, pana la 14.00. Razvan face terapii gen solex (lumina rosie), cryoterapie si magnetoterapia. Apoi la 11.30 este kinetoterapia, care dureaza si cate 90 de minute, si este cel mai important lucru pe care il face Razvan. Apoi, in fiecare zi, lucreaza in afara programului, inca o ora cu terapeutul (Waldek) si inca o jumatate de ora cu logopedul (Agata). Razvan face exercitii de intors de pe o parte pe alta, sta in cot, sta intr-un cadru special in picioare. In acest fel, a inceput deja sa miste din mainile, care pana acum erau rigide si in pozitia fetus-ului. Apoi mai exista logopedia (dupa prima sedinta, sambata si duminica, cand eram cu Raluca la Razvan, acesta a vocalizat si duminica scotea sunete de rasuna camera). Mai face terapie cu o doamna psiholog, si permanent acea terapie de stimulare a nervului median central. Intre 13-13.30 este masa de pranz, si medicamantele... iar intre mese (intre toate mesele, pe parcusul intregii zile), in scurtele pauze dintre terapii, ii mai dai sa bea apa amestecata cu sucuri naturale, (cca 1000 ml pe zi), ii dai iaurt, budinca. Cam pe la 16.00 se termina si ultima terapie, daca este extraprogram si apoi masa de seara, medicamantele, plimbarea afara, si somnul.

Razvan este obosit intre terapii si adorme, dar in general, cam pana la 15.00, nu are decat reprize de 20-30 minute de somn. Apoi este fie scos la plimbare in scaun, fie i se face masaj sau faci exercitii de vorbire cu el. Bydgoszcz este o scoala adevarata pentru familiile celor care se afla in situatia de a nu se putea ingriji singuri!!

Reintoarcerea acasa si oameni deosebiti

Doamna Lucia Popescu este o fosta asistenta de terapie intensiva, care a iesit la pensie de 2 ani (are 60 de ani,este in putere si tare devotata meseriei), si care locuind singura in Campulung (are baietii in Bucuresti), a ajuns la concluzia ca trebuie sa faca ceva, ca acasa singura, nu are rost. Asa l-a ingrijit pe un “domn profesor”, timp de 1 an (a murit la 95 de ani, cu o saptamana inainte sa venim cu Razvan in tara). Doamna Lucica a vazut in Razvan pe baietii ei (au cam aceeasi varsta) si a acceptat, fara sa stea pe ganduri sa il ingrijesca. Locuieste din 27 iulie la Razvan si Raluca, si suntem tare multumiti de ceea ce face pentru Razvan si pentru noi. Orele de tratament sunt respectate, mesele, indicatiile date de medicii care vin acasa sunt stricte pt dansa, colaboreaza cu terapeutii si este tare grijulie. Cateodata o gasesc plangand ca nu il poate ajuta mai mult pe Razvan…

Pe 23 iulie 2009 ne-am intors cu Razvan s-a intors in tara si a inceput terapiile. Razvan, din fericire, si-a mentinut tonusul muscular (nu prea se intampla in cazuri ca ale lui) dar Germania si Polonia si-au facut treaba cum se cuvine. De fapt, in Polonia colegul de camera al lui razvan un tanar de 26 de ani, desi era in coma de 6 luni dupa o operatie pe creier, facea kinetoterapie si era verticalizat in fiecare zi “ca fizic sa fie in forma cand se va trezi”. Aici exista o mentalitate diferita fata de cea de la noi cu privire la asceste stari neurovegetative. Razvan acum raspunde activ (este mare lucru sa se comunice permanent cu el in timpul terapiei) si indeplinste intocmai ceea ce i se cere. Este drept ca nu are putere sa duca miscarile pana la sfarsit, dar muschii care trebuie sa faca miscarea se incordeaza, deplaseaza cativa cm singur picioarele in directia care i se cere, ridica 3-4 cm piciorul, mai nou si bazinul, intoarce capul si, mai ales, are multa vointa si mereu raspunde, clipind, ca DA, mai vrea sa continue!

Ca sa intelegeti mai bine starea lui Razvan: este constient, intelege si comunicam cu el prin clipit. Isi misca putin picioarele (cativa cm) si are miscari corect coordonate, voluntare la picioare mai ales, miscari voluntare la nivelul bratelor, si miscari normale ale capului. Nu vorbeste, dar scoate sunete din cand in cand, fie cand este multumit, fie cand il supara ceva. Recunoaste pe cei care vin la el si zambeste cand se bucura si cand se spun glume. Uneori, plange linistit…

Cu ajutorul unei intregi echipe de medici: un internist, doi neurologi, un medic homeopat, un medic pentru acupunctura, teraputi pentru kinetoterapie, masaj, reiki, logoped, starea lui Razvan devine tot mai buna. Sunt oameni minunati, devotati, in care avem incredere deplina pentru ca sunt buni profesionisti si inimosi, dar terapiile si medicamentele costa!!! Cerftificatul de Handicap grav obtinut acum o luna, nu acopera decat medicamente lunare gratuite in limita de 600 ron, insuficienti, fata de cheltuielile cu medicamente, fara a le mai enumera pe celelalte.

De cand a venit acasa, partea administrativa si cea financiara au fost coplesitoare! Incepand din prima zi ca nu exista rampa de intrare la bloc si liftul este neincapator, asa incat, de cand a venit, Razvan nu a iesit din casa pana pe 16 august, cand a fost nevoie de o internare la Institutul de boli infectioase Matei Bals, datorita unei infectii: o endotelita streptococica de cateter recanalizat partial.

In tara lupta continua!

(Din Jurnalul mamei)

In sfarsit pe 11 septembrie Razvan a iesit din spital, iar sambata, 12 septembrie, am plecat impreuna la Constanta, la Centrul de medicina hiperbara. Am mers cu o salvare a Centrului si chiar de sambata seara, Razvan a inceput terapia cu oxigen. Vor fi necesare 4-5 serii de cate 20 de sedinte cu ogigen hiperbaric. Sedintele dureaza intre 3-4 ore si primeste oxigen pur la presiune inalta, care il ajuta pe Razvan sa scape de infectiile care au aparut (oxigenul este cel mai mare dusman al acestora), si mai ales sa primesca oxigen si cele mai mici firicele de terminatii nervoase, private de oxigen sau inactive din acesta cauza. Nu stiam ca exista in Romania un astfel de Centru, inaugurat in aprilie 2009 la Constanta, si care este condus de doctorul Ion Bogdan. Aici sunt aduse cazurile grave: starea de coma post accident, intoxicare cu CO2 dar si copii cu elemente autiste, bolnavi de diabet cu rani deschise, cei cu arsuri grave, sportivi, AVC, si multe altele. In occident, in SUA, fiecare spital sau clinica ce se respecta, are un astfel de centru hiperbar, dar la noi, putini stiu ca exista un astfel de centru si in Romania. Ma bucura ca Razvan are aceasta oportunitate si, cautarile Ralucai pe internet, in aflarea unor tratamente care sa-i fie utile, iata ca nu au fost zadarnice. Razvan a terminat acum a 4 a sedinta, si putem spune ca este mai relaxat, mai putin spastic si mereu prezent la ceea ce este in jurul lui si l-am auzit spunand "mama" si "Ralu"... si a inghitit, cu lingurita, 1/2 de cana de apa!! Asta dupa aproape 9 luni!!!

16.09.2009 Din pacate, dupa seara cu primele semne reale ca suntem pe un drum bun,a 4-a sedinta, Razvan a facut de dimineata, temperatura mare – 41 de grade – si am chemat de urgenta salvarea. L-au dus la Spitalul de Urgenta din Constanta, apoi la cel de Boli infectioase, si inapoi la Urgenta, unde au fost gazduiti, pentru cateva ore, la terapie Intensiva. Toata lumea, de la medici la infirmiere, manager de spital au fost deschisi si au inteles ca este vorba de un caz complex si dificil. Din pacate analizele lui Razvan aratau o deteriorare rapida a starii sale, un soc septic. Multumim celor care au inteles situatia si au ajutat sa ajunga Razvan in noaptea de 16 spre 17 septembrie, cu o ambulanta in Bucuresti la sectia de terapie intensiva a Institutului de boli infectioase “Matei Bals”. Analizele sunt ceva mai bune si are un diagnostic de bronhopneumonie fiind infectat cu klebsiela pulmonariae, o bacterie agresiva care, de regula, se ia din spital!!

01.10.2009

In sfarsit Razvan a venit acasa. Analizele sunt bune, starea lui la fel, si a inceput terapiile. Din fericire, nu a pierdut din achizitiile facute, misca singur picioarele, ridica capul si chiar s-a intors singur pe o parte. Avem sperante ca va fi din ce in ce mai bine si stim ce are de facut, ce trebuie sa facem noi, cum sa il ajutam, catre ce noi terapii sa ne indreptam ca Razvan sa poata duce intr-o zi o viata normala.

Acum, mai mult ca oricand, imi amintesc vorbele profesorului Hagner de la Clinica din Bydgoszcz: „Sa nu ascultati pe nimeni care va spune ca Razvan nu are sanse sa fie ceea ce a fost!! Este tanar, puternic, iubeste viata si este iubit!! Va trebuie insa multa rabdare, incredere si speranta in oameni si Dumnezeu”!! Este o lupta continua, cu boala, pentru viata!! Dumnezeu i-a mai dat lui Razvan inca O SANSA!!

Razvan a fost tot timpul alaturi familiei, prietenilor, celor dragi lui.

Razvan este inainte de toate un sot, un copil, un frate, un nepot, un prieten demn si devotat, un om plin de viata, puternic, curajos,un om care mai are atatea de spus si de oferit, un luptator care nu s-a dat batut chiar si cand « statistic » nu mai existau sanse.

Acum este randul nostru sa ii fim alaturi, sa-l sprijinim si sa-l sustinem in acesta grea incercarcare.

Razvan lupta pentru viata lui, pentru o viata normal!!

Dar asta nu este posibil fara ajutorul tau!!

ITALIA - Clinica "I CEDRI" (10 decembrie 2009 - 13 februarie 2010)

Dragi prieteni,

 

A trecut destula vreme de cand nu am mai asternut aici vesti…doar scurte mesaje ca Razvan este mai bine. Si dincolo de toate cate s-au intamplat, cred ca acest lucru este cel mai important : RAZVAN ESTE MAI BINE SI FACE PROGRESE LENTE DAR CONSTANTE. Italia a insemnat un mare pas inainte pentru fiul meu, si multumesc inca o data , pe acesta cale, celor care au facut posibila plecarea lui la Clinica I Cedri,pentru generoasa donatie. Asa cum va spuneam, acolo, am intalnit oameni inimosi, italieni si romani, care ne-au ajutat si ne-au tratat foarte bine, din toate punctele de vedere. Am avut bucuria sa fim vizitati si binecuvantati de preotul roman ortodox, Eugen Madringa care ne-a asigurat de tot ajutorul, in continuare. Cele 2 luni ( 10 decembrie-13 februarie) s-au scurs repede, dar cu folos si cele 31 de sedinte de terapie hiperbara l-au adus treptat-treptat pe Razvan la o mai buna percepere a realitatii si la o relationare speciala cu cei din jurul sau. Acolo a facut kinetoterapie, logopedie, tratament hiperbaric, si sper sa avem ocazia sa ne mai intoarcem in acel loc.

Stiu ca pe voi va intereseaza starea lui Razvan, si cred ca cel mai bine ar fi sa va atasez in continuare fragmente din traducerea Scrisorii medicale din Italia:

“Director dr. Fausto Vignali”

Bilet de externare

În atentia medicului curant al dlui Zainescu Razvan

Se externeaza astazi dl Zainescu Razvan, nascut în România, internat la clinica noastra la data de 10.12.2009, cu simptome de encefalopatie postanoxica (28.12.2008), în vederea efectuarii ciclului de oxigenoterapie hiperbara (OTI) în asociere cu tratament neuro-reabilitativ, început deja în alta clinica.

La momentul internarii în unitatea noasta, clientul era treaz, cu ochii deschisi, care uneori dadeau impresia ca urmaresc interlocutorul, tipici unei stari de cunostinta minima (GCS-12). ..(vezi in Documente medicale..)În cursul tratamentului, care a presupus inclusiv OTI, reabilitare si logopedie, am beneficiat de prezentasii colaborarea strânsa a mamei pacientului.

La externare, tabloul clinico-functional se caracterizeaza printr-o usoara îmbunatatire a integrarii în mediul înconjurator, dar mai ales la o cooperare mai constanta la propunerile de reabilitare, ajutata de prezenta fundamentala a mamei, cu care dialogul are loc prin semne efectuate cu ochii si, la cerere, a unor miscari active de întindere a gambe si a coapsei. Îmbunatatirea si posibilitatea unui anumit grad de inhibare a hipertoniei flexorii la nivelul membrelor superioare si extensorii la nivelul membrelor inferioare. S-a îmbunatatit inclusiv rezistenata la activitatea propusa. O mai mare usurinta în deglutitie (a se vedea raportul logopedic). Se sublinieaza faptul ca în timpul perioadei de spitalizare s-a observat o modificare pozitiva a tonusului (capacitate de cooperare, rezistenta la oboseala) ca urmare a corectitudinii si conformitatii asistentei globale. Asadar, se recomanda urmarea unui program stabilit de asistenta zilnic?, cu respectarea perioadelor normale de odihna si recuperare a pacientului si utilizarea unei modalitati de stimulare prudenta si moderata.

Cu stima,

Responsabilul Centrului pentru persoanele SVP (în stare vegetatva persistenta), dr. Edoardo Zamponi, Responsabil U.O.R.R.F. nivel II: Dr. Fausto Vignali Medicul Centrului de Medicina hiperbar?, dr. Tiziana Ongari, Medici U.O. R.R.F. nivel II, dr. Sergio Bertotti, dr. Silvia Zangrandi,Dr. Sergio Bertotti, U.O.A. recuperare si reeducare functionala.

 

Belgia - Clinica Universitara din Liege (28 martie - 2 aprilie 2010)

In Belgia Razvan a fost supus timp de 5 zile unor teste neurologice diverse, complexe si obositoare (programul era de la 10.00-16.00 cu o pauza de o ora la pranz) iar “Raportul medical” l-am primit dupa o luna si prezinta in termeni strict medicali rezultatele investigatiilor ( vezi la Documente medicale). Asa cum am aflat abia acolo , evaluarea se bazeaza pe compararea rezultatelor testelor lui Razvan cu cele pe care le au in baza de date si apoi,se concluzioneaza STATISTIC!! Din pacate, asa cum am simtit eu, oboseala de pe drum, programul intens de evaluare ( de multe ori Razvan adormea in timpul testelor, si tot incercau sa il trezesca) barierele de limba, faptul ca ,in conformitate cu protocolului ,comenzile primite se dadeau o data , persoanele mereu altele din jurul lui si salile pe care le schimba ( fiiind transportat cu patul ) din 2 in 2 ore,l-au obosit mult si cred ca au influentat si rezultatele. In discutiile ulterioare mi s-a spus ca aceste teste se fac de obicei intr-o perioada de minimum o luna, timp in care pacientul este monitorizat permanent de un medic neurolog si ca programul pe care ni l-au aplicat este un “program pentru evaluari urgente”. Mi s-a confirmat deasemenea ca ceea ce este mai important decat evaluarea facuta (au spus chiar “ceea ce bate “ evaluarea aceasta - pe care colectivul de cercetatori de la Liege sub conducerea dr. Steven Laureys au pus-o la punct si pe care inca o experimenteaza, ea nefiind inca acceptata de lumea medicala) este “ examenul clinic”. Parerea mea,acum privind in urma este : daca stiam inainte toate acestea,ma gandeam mai bine inainte sa pornesc cu Razvan la acest drum…..Ramanem insa cu aceasta evaluare pe care am prezentat-o si discutat-o cu dna dr.neurolog Inimioara Cojocaru, medical curant al lui Razvan, privindu-l sub rezerva ca este in esenta rezultatul testelor la care a fost supus Razvan ,comparate statistic cu cazuri similare.

Cred de aceea ca examenul clinic facut acum cateva zile de catre doctorul neurolog care il are in evidenta si care cunoaste cazul lui Razvan din august 2009, este relevant iar in scrisoarea care concluzioneaza “ Starea prezenta” a lui Razvan ( vezi documente medicale) se arata :

..Razvan “…a urmat tratament medicamentos, s-au efectuat masaje, kinetoterapie, terapie hiperbara, exercitii logopedice. Examenul neurologic in iulie 2010 a relevant deglutitie posibila pentru alimente pasate, tetrapareza spastica, ROT vii, refllex Babinski prezent bilateral, mioclonii difuze , dar cu frecventa mai rara, incontinenta sfincteriana, pronunta cuvinte izolate in mod neinteligibil,reactioneaza la stimuli externi. S-a constatat astfel ameliorarea starii neurologice, actualmente pacientul prezentand stare de minima constienta. Necesita continuarea terapiilor mentionate anterior si supraveghere medicala continua.

Un an de cand Razvan a venit acasa si ganduri pentru maine

Odata intorsi din Belgia, unde Razvan a fost supus timp de 5 zilebunor teste neurologice diverse si obositoare ( programul era de la 10.00-16.00, cu o pauza de o ora la pranz) Razvan a continuat terapiile . Noi am acordat o atentie sporita hranirii lui cu lingurita, exercitiilor de vocalizare si timpului petrecut in scaun ,insistand asupra pozitionarii corecte si masand permanent degetele si incheieturile mainilor.Pentru ca oboseala drumului si examenelor de la Liege ne-au facut sa intelegem cat de importanta este odihna intr-o astfel de afectiune, respectam cu ”sfintenie” orele de somn ale lui Razvan (ni s-a confirmat de catre doctorii din Belgia ca somnul este cel care reface si/sau activeaza cel mai bine celula nervoasa si legaturile neuronale,iar organismul ”stie si simte de cat somn are nevoie”). Ne-au mai sugerat sa asculte mult Mozart,si acum in camera lui Razvan, se aude in surdina,muzica lui….

Incerc sa pun toate cap la cap si sa aduc informatiile de pe site la zi..Am la ce sa ma gandesc, acum cand a trecut 1 an de cand am venit cu Razvan acasa, de cand doamna Luci locuieste cu noi,de cand usa ne este deschisa zi de zi de terapeutii lui - oameni minunati, cu multa rabdare, optimisti, pozitivi. Incerc sa vad ce este bine si mai putin bine, si realizez ca este bine….Este bine ca Razvan traieste, este bine pentru ca a trecut peste doua momente de cumpana ( stopul cardio respirator de 40 de minute din 28 decembrie 2008 si socul septic de la Constanta),ca vedem cum misca mainile si picioarele iar capul si-l tine drept si-l intoarce dupa noi, este bine ca mananca cu lingurita mai bine de doua cesti de hrana pasata pe zi,este bine ca arata armonios fizic – cu 80 de kg la cei 185 cm, este bine ca ii auzim din cand in cand glasul si chiar au aparut primele cuvinte (neinteligibile), este bine ca avem medici buni si inimosi care ii sunt aproape si terapeuti care il ajuta, este bine ca am invatat si acceptat ca aceasta este o incercare , asa cum are fiecare dintre noi in viata si pe care trebuie sa o trecem demn si plini de speranta, este bine ca simtim dragostea nemarginita a lui Dumnezeu care ne da putere sa mergem cu incredere si speranta mai departe si putem trai cu optimism ziua de astazi si speram ca maine va fi un pic mai bine!!

Dragi prieteni, adevarul este ca Razvan nu a facut progrese “spectaculoase” dar a facut progrese constante si de durata, ca nu au fost momente in care sa dea inapoi, si chiar atunci cand luna de luna era internat cu infectii, nu a “uitat” ce invatase, iar acum, din aprilie de cand am venit din Belgia, nu a mai fost bolnav si nu a mai avut nicio internare. Este drept, au fost pasi mici dar constanti iar cele peste 30 de sedinte de HBOT si tratamentele naturiste urmate s-au dovedit “miraculoase”, scapandu-l de infectiile care se repetau lunar ,crescandu-i imunitatea si relaxandu-i organismul incat se poate lucra mai bine cu el si este cooperant la terapii.

Ca persoana care i-am stat mereu alaturi lui Razvan si am vazut efectele fiecarei cure de tratament, cred ca de mare folos ar fi o noua internare la Clinica “I Cedri” din Italia , pentru ca Razvan are nevoie de multe sedinte de terapie hiperbara (HBOT) dublate de tratament kineto corespunzator si de continuarea celorlalte terapii. Este si concluzia ultimului consult medical neurolog ,facut de medical lui curant,dna dr. Inimioara Cojocaru de la Spitalul Clinic Colentina. Ca si dumneaei am convingerea ca un caz ca cel al fiului meu nu poate fi abordat numai prin prisma medicinii clasice si ca este necesar sa apelam la si metode “neconventionale’ : reiki, acupunctura, osteopatie,medicina naturista, medicina cuantica. Nu de mult timp am luat legatura cu medici care fac astfel de tratamente de echilibrare a organismului prin terapie biomagnetica si prin tehnici specifice medicinei chineze, urmand sa faca lui Razvan o diagnosticare in vederea achizitionarii unor echipamente speciale care sa il ajute in terapiile ce i se vor recomanda.

Saptamana trecuta doamna doctor a venit si l-a revazut pe Razvan acasa. Ca de obicei a zabovit ceva vreme sa-l consulte si sa-l observe un timp pe Razvan . A insemnat mult sa o auzim ca ne spune zambind : “felicit intreaga echipa , de la terapeuti, farmacisti, prieteni si pana la familie pentru felul in care se prezinta acum Razvan” iar cand a plecat ne-a spus : “ mergem mai departe cu incredere in Dumnezeu si trebuie sa ajutam ca baiatul nostru sa fie si mai bine”. Cred ca intelegeti ca aceste cuvinte ne dau si mai multa putere si incredere , asa cum ne da forta fiecare nou gest pe care il face Razvan, chiar daca aceast drum de a-l recupera stiu ca va dura ani de zile!!

Ce vom face mai departe…?! Dupa Raportul din Belgia si discutiile cu medicii de acolo si cu medicul neurolog curant s-a conturat ce avem de facut in viitorul imediat apropiat (spun aceasta pentru ca toti sunt de parere ca “minuni sunt posibile dar este nevoie de consecventa, putere, rabdare,munca multa , efort din partea familiei , afectiune si dragoste , pentru ca este vorba de ani de recuperare”) . Urmatorul pas ar fi : o noua internare la Clinica din Italia - “ I Cedri” (recomandabil ar fi pentru 4-5 luni sau minimum pentru 2 luni) pentru ca Razvan are nevoie de cca 100 - 120 de sedinte de terapie hiperbara (HBOT) dublate de tratament kineto corespunzator si de continuarea celorlalte tratamentelor actuale. Pana vom reusi sa facem aceasta internare ,Razvan va incepe si un tratament bazat pe efectul terapeutic al undelor electromagnetice asupra proceselor bio-informatice care ne controleaza sanatatea (medicina cuantica).

DRAGI PRIETENI, VA MULTUMESC inca o data pentru tot efortul vostru, pentru generozitatea si sustinerea voastra morala si materiala..Va multumesc, in numele lui RAZVAN pentru grija si mesajele vostre, pentru gandurile bune pe care ni le trimiteti, pentru tot ce ati facut si faceti pentru ca Razvan si noi, familia lui, sa putem spera la o viata normala.Va multumesc pentru cum ati raspuns Campaniei ”SMS pentru o viata” si “Campaniei 2%”. Ramanem mai departe convinsi,ca atat cat veti putea ,veti raspunde si “Campaniei pentru Razvan”.

In aceasta campanie , care are ca scop internarea lui Razvan in Clinica I Cedri la inceputul lunii septembrie 2010, avem nevoie de suma de 60.000 euro (pentru o internare de 5 luni - durata optima pentru situatia lui Razvan) sau de 24.000 euro pentru o internare de 2 luni (perioada minima de care are nevoie).La sfarsitul acestei perioade ne asteptam impreuna cu doctorii, la o imbunatatire senbsibila a starii generale, la scaderea gradului de spasticitate, la cresterea nivelului de constienta, de cooperare, ceea ce ar face posibila internarea lui Razvan intr-o clinica de recuperare in care sa participe activ,constient la refacerea lui.

Ca mama, sper sa reusim si de aceasta data! Stiu deasemenea ca numai datorita ajutorului pe care i l-ati oferit lui Razvan prin sumele stranse anterior, pot acum sa ii ofer tramentul medical si terapiile cele mai potrivite , cele mai bune care i se pot face acasa, echipamentele necesare , pot sa indraznesc sa sper ca este posibila si o noua internare la care sa putem sa contribuim si noi din banii care s-au strans in cont, pot sa privesc cu optimism acest drum lung de recuperare, care va fi de ani, stiind ca numai bunul Dumnezeu il poate face mai scurt si numai El stie cat de mult se va recupera Razvan. Doresc sa stiti ca imi dau seama ca nu m-as fi putut bucura de Razvan asa cum o fac acum, daca nu ar fi fost ajutorul vostru. Voua, celor anonimi , celor cunoscuti, celor care ne-ati sunat si ne-ati scris, care ati donat din banii care nu au mai putut ajunge la cei dragi pentru ca au venit prea tarziu, VA MULTUMESC si ma rog pentru sanatatea si linistea sufleteasca a voastra, asa cum ma rog pentru sanatatea copiilor mei. Doamne ajuta!!

Gabriela Zainescu – Mama Zai